Hoinarul

Hoinarul

De ai visat gradini si lacuri frumos pictate,
Sau poate regine frumos incoronate,
Sau poate doar petale de crin albastru,
Sa stii ca azi … m-am transformat in astru.

Acum sunt doar o stea ce luce,
Si-ncepe-a straluci mai tare cand tu nu esti ferice,
Ma prabushesc in dara de nisip stelar,
Atunci cand lacrimi, pe obraz tzi-apar.

Din om m-am transformat in biet hoinar,
Ce-alearga prin pustiu dar in zadar.
Nu-I dragostea mea cea care e vis,
Ce caut eu iubit-o se-ascunde in abis.
.
M-am transformat in astru cand am fost doar al tau,
Si tzi-am promis ca niciodata n-o sa-tzi fac vre-un rau.
Promisiuni si juraminte vor fi pe veci pastrate,
Caci printii si printesele nu sunt vreodat uitate.

Ma vezi mai trist ca niciodata,
Si glasul tau imi spune deodata,
Ca sa te uit si sa-mi continui viata,
Caci astazi draga astru a ofilit speranta.

Simt ca ma prabusesc intr-un blestem abrupt,
Am refuzat mereu din hrana zeilor sa ma infrupt,
Si iata ca acum sunt doar un biet stelar.
Ce-I dragostea si ce inseamna ea, eu n-am habar.

In noptile cu ceata si tacute,
Simt sentimentele trecute,
Cum reapar si-ncearca sa mai fie,
Dar ele nu stiu, ca inima-I pustie.

Pastram in amintire ce-a fost mai pur si mai sublim ,
Sa nu stricam intr-o secunda ce intr-o viata construim ,
Sa nu uitam ce-am fost si ce-am reprezentat,
Sa nu uitam iubito al nostru gand curat.

SFARSIT