GAND

Se joaca vantu-n parul nostru,
Mirosul sufletului tau e peste tot.
Si-mbratisati privim la mandrul astru
Ce ne-ocroteste de vant si de potop.

Te-mbraca noaptea cu a iei pacate,
Cu rochie de catifea maiastra.
Si ochii ti-s nepretuitele podoabe,
De azi si pana-n noaptea mea maiastra.

DESTIN

Mi-ai spus ca de tacere
Tu ma vei ocroti,
Dar m-ai uitat si nu mai pot a socoti,
Unde-i suspin, unde-i placere.

Sa nu te-ntorci si sa ma vezi
Asa pustiu cum mi-este starea.
Caci de in mine n-ai putut ca sa mai crezi,
Pedeapsa-mi este disperarea.

Fara remediu-aceasta boala seaca,
Fara puterea de a trece peste.
Ma leagan intr-o amintire beata,
Ma leagan ne-ncetat fara de veste.

Si-asa se scurge timpul,
In ale carui maini, destinul mi l-am pus.
Asta-i povestea-n care,
Al meu destin s-a dus.

NEANT

Imagineaza-ti un camp de flori,
Si eu sa fiu in jurul lor un fir de iarba,
Asa ma simt eu azi iubita mea,
Un strop minuscul dintr-o mare moarta.

Imagineaza-ti padurea linistita,
Iar eu, un capat mic de ram.
Asa ma simt eu asta data;
Ca un bogat fara un ban.

Creaza in nestire un nor pe cerul mare,
Iar eu sa fiu un fulg anevoios.
Asa ma simt fara-ncetare;
Un simplu slujitor ce-si sclada inima
In sangele lui Cronos.

Da nastere visului in care
Eu sunt nimicul prea profund.
Sa fur lui Prometeu un fir de soare,
Sa-mi lumineze calea catre-al meu mormant.

Nu voi a naste ura sau razboaie.
Vreau doar in lume sa ma pierd total.
Sa fiu in asta lume doar o foaie,
Uitata intr-o mare de cristal.

IN ASTEPTAREA LUI MOS CRACIUN

In asteptarea lui Mos Craciun, mi-am asezat gandurile in ordine si sentimentele mi le-am impodobit in bradul de Craciun. Am inceput de jos chiar daca bradul se impodobeste de sus in jos pentru ca am vrut un brad special.
Am pus pe primele ramurele copilaria si toate gandurile simple insa cu o doza enorma de satisfactie, am inceput sa imi ornez aceste simple ganduri cu o ghirlanda de zambete si putin sclipici al veseliei si gandurile mele sunt acum dorinte, idealuri, unele atinse altele ce se pot atinge.
Alaturi de copilarie am asezat imaginea prietenilor din copilarie si putin din imaginea mamei cuprinsa de grija si ocrotire. Mi-aduc aminte de primii colindatori... cata bucurie si cata uimire mi-au adus in suflet prin cantecul si iubirea lor pentru Dumnezeu. Atunci mama-mi spunea de Dumnezeu, de Iisus Hristos Mantuitorl, si cum Cel din urma s-a nascut sa ne mantuiasca de toate pacatele savarsite de-a lungul vietii.
Mai sus pe-acest bradut, asez mereu imaginea tatalui meu, purtand in suflet traditia, religia, credinta si dandu-mi toate-aceste daruri de-a lungul vietii mele cu simpla dorinta de a crede si de a invata la randul meu pe ceilalti. Urcand pe-acest bradut simbolic vom regasi fratii, imaginea lor. Ei au reprezentat mereu un sprijin o sursa deosebita de zambet daruit de jocruile iernii intiparite in suflet purtand numele de COPILARIE.
Cu sanii prin zapada sau pur si simplu o bataita cu neaua pufoasa in toiul gerului cumplit. Dar cu-i sa-i pese de ger? atunci cand sania zboara, zapada moale ca un nor si toti au un chef nebun de joaca,
CE VREMURI!!!
Dar vremurie au trecut, s-au spulberat de-un zid de actualitate si-acum sunt un adolescent cu gandul tot la distractie insa am mai decazut pentru ca viata pare a ne oferi o mostra din toate.
Acum toate sunt mai greu de realizat. Nucleul actualitatii este format din munca si modernism exacerbat. Nici munca nu se mai realizeaza la fel ca inainte si nici distractia.
Vor fi mereu schimbari. Dar nu ma voiu schimba niciodata . Pe primul ram va fi mereu credinta , Iisus Mantuitorul cu tot alaiul sau de ingeri. O singura credinta am si-o singura credinta voi sluji mereu.


Sarbatori fericite tuturor

Poti... daca vrei

Poti … daca vrei



De-ai fi un inger as sti ca esti o parte din cer
De-ai fi doar un secret as sti ca esti doar un mister
De tu ai fi un strop de roua vie
Ti-as da si-a ochilor mei bogatie
Sa te-oglindesti in lacrimile stranse-n suflet
Si sa aduci un pic de liniste in marea cea de vuiet
Tu sa descrii doar cu privirea ta iubirea
Iar eu sa-ti desenez in suflet amintirea.
Toate se sting si-nvie brusc in gand curat
Ca intr-o mare de dorinta destinu-nvolburat
Sa crezi ca dragoste-ai nemuritoare
Si ca din toate greutatile exista o scapare.

Vremuri de altadat

Copaci ce tresar la auzul pasarelelor, apa care isi freamata ganduri in tihna, si cerul ce isi misca mereu pometii pe alte meleaguri.
Asa imi imaginez o frantura dint-un roman ponegrit de amintirile
trecutului. Si in acorduri de vioara, simti parfumul acelor vremuri in care domnitzele impodobite cu bijuterii scumpe si rochii de matase mergeau agale in plimbari nostalgice la bratz cu un domn imbracat in frac si cu jobenul negru ca abisul sa ii atarne distinctia de sub umbrele parfumate.
Si ce mai vremuri pariziene cand valsul se dansa doar in compania unei distinse domnisoare ce ochii shi obrajii tzii inflacara de placerea dansului. Si iata ca aceste vremuri nu mai sunt... se-ascund astazi in monarhice castele ce-au fost si ele umbrite de timpurile noi ce ishi arunca mantia tehnologica asupra vietilor noastre.
In urma acestei neguri, distinctia a murit si gesturile simple dar adesea apreciate sunt rar de intalnit.
Doar sa itzi imaginezi ca esti intr-unul dintre-aceste scenarii, nu ai mai vrea sa pleci, caci vraja-aceasta fura privirile, mintile, inimile, si le inlocuiesc c-un fel de pasiune greu de exprimat. Cei ce inca isi mai impart scurta viata cu lectura cu siguranta au descoperit deja aceste metaforice locuri in care frumosul si
iubirea isi au locul bine stabilit.
Mereu vor dovedi lumii ca exista in viata locuri mai bune, locuri mai sclipitoare, mereu vor inmiresma atmosfera cuvinte feerice din carti cu aristocratzi. E ca un basm, astfel
imi imaginez eu acele vremuri. De ce va vorbesc atat de mult despre aceste vremuri? Pentru ca trebuie amintite!
Pentru ca acolo este adevarata civilizatie pe care noi azi o numim anormalitate, sau poate vremuri vechi.
Poate ca sunt vremuri vechi dar frumusetea acestora fac sa ishi scuture praful de pe al lor epoleti si sa se incadreze nestingherite in lumea de astazi. Balurile mascate, calatorii cu balonul, plimbari pe saua unuical alb... par fragmente rupte dintr-un vis frumos.

Vremuri de altadata!

Unidirectional

Unidirectional






Ma tot gandesc la cate maniere utilizam pe zi
Si realizez ca nimenui nu-I pasa daca le utilizezi
Dar are importanta daca treci pe langa cineva si nu il vezi
Caci poate pe acel cineva in urm-acestui fapt urmeaza sa il pierzi

Te simti naiv cand tu saluti pe cineva
Si esti privit de parca nu te-ar sti
Esti suparat dar multumit in sinea ta
Cu gandul ca amintirea este doar a ta oriunde-ai fi

Ai fost blocat vreodata cand sa te bagi in seama-I vrut?
Nu iti gaseai cuvinte ca sa incepi o conversatie
Iti placea respectiva persoana destul de mult
Si totusi esti tu te simti ca un actor dupa o proasta prestatie

Te tot priveste o tipa faina si eviti in ochi sa o privesti
Dar ce s-ar intampla daca ai merge sa ii spui direct:
“Imi place cum arati, si imi doresc sa ma iubesti!”
Ai sti ca viata e frumoasa si ca totul e perfect

De ce cand oferi o floare unei fete se-ntelege,
Ca esti doar un copil nimic mai mult
Ce rost mai au florile in a lucrurilor lege?
Si ce rost mai au romanticii fara iubire in a lor gand

In aste zile stiu ca e prea greu sa ai un prieten
Si ca ai da orice sa ai alaturi o ruda, un frate
Dar zilele sunt mult prea scurte, relatii rupte ca de un blestem
Iar toate amintirile doar pentru unii, se fac rapid uitate!

Sa fim mai naturali si fricile sa le-nfruntam
Sa nu ne pese de lume si de alte rele
Sa punem pe hartia vietii lucrurile pe care uitarii le donam
Si sa pictam cu rosu si albastru tablou in acuarele

Hoinarul

Hoinarul

De ai visat gradini si lacuri frumos pictate,
Sau poate regine frumos incoronate,
Sau poate doar petale de crin albastru,
Sa stii ca azi … m-am transformat in astru.

Acum sunt doar o stea ce luce,
Si-ncepe-a straluci mai tare cand tu nu esti ferice,
Ma prabushesc in dara de nisip stelar,
Atunci cand lacrimi, pe obraz tzi-apar.

Din om m-am transformat in biet hoinar,
Ce-alearga prin pustiu dar in zadar.
Nu-I dragostea mea cea care e vis,
Ce caut eu iubit-o se-ascunde in abis.
.
M-am transformat in astru cand am fost doar al tau,
Si tzi-am promis ca niciodata n-o sa-tzi fac vre-un rau.
Promisiuni si juraminte vor fi pe veci pastrate,
Caci printii si printesele nu sunt vreodat uitate.

Ma vezi mai trist ca niciodata,
Si glasul tau imi spune deodata,
Ca sa te uit si sa-mi continui viata,
Caci astazi draga astru a ofilit speranta.

Simt ca ma prabusesc intr-un blestem abrupt,
Am refuzat mereu din hrana zeilor sa ma infrupt,
Si iata ca acum sunt doar un biet stelar.
Ce-I dragostea si ce inseamna ea, eu n-am habar.

In noptile cu ceata si tacute,
Simt sentimentele trecute,
Cum reapar si-ncearca sa mai fie,
Dar ele nu stiu, ca inima-I pustie.

Pastram in amintire ce-a fost mai pur si mai sublim ,
Sa nu stricam intr-o secunda ce intr-o viata construim ,
Sa nu uitam ce-am fost si ce-am reprezentat,
Sa nu uitam iubito al nostru gand curat.

SFARSIT

Copilarie

Copilaria

Stau mereu si ma gandesc la cat de frumos este sa fii copil. Merg adesea pe strada si vad copii
ce fara nici o grija se joaca, ganguresc, si invata ce este viata. Imi aduc aminte ca asa eram si
eu, si parintii mei ma tineau la piept ocrotindu-ma si dandu-mi toata dragostea de care aveam nevoie.
Imi aduc aminte de cata dragoste ma inconjura; toti ma alintau si imi ofereau toata atentia, poate
mai mult decat aveam nevoie, insa ei erau acolo ocrotindu-ma si invatzandu-ma primele lectii si primele
sfaturi pe care fiecare om in viata lui le primeste. Gandul unei jucarii noi sau sentimentul strangerii la
piept pe care mama ti-o ofera atunci cand esti in impas, aceste ganduri niciodata nu vor disparea, vor
ramane permanent ca o amprenta asupra sufletului. Sau poate sfatul sau lectiile de viata pe care tatal tau
ti le ofera de mic copil, ca sa se asigura, ca acest pui de om, isi va croi in viata un drum pavat cu
nestemate. Afectiunea si grija oferita de cei din jur, tineretea covarsitoare, lipsa de griji, zambetul suav
,sunt lucrurile ce descriu perfect copilaria. O vorba spune: "Pacat ca tineretea este data pe mana copiilor"
insa ar fi pacat sa irosim tineretea pe griji si pe ganduri si dorinte desarte. Mai apoi fiecare suflet ajunge
sa simta un sentiment unic, o altfel de dragoste decat dragostea parinteasca, si aceasta este dragostea
de o persoana ce itzi ofera ceva unic. Aceste sentimente profunde isi au originea inca din copilarie, si
se vor contura in timp. Sufletel tinere ce nu au fost cuprinse de febra grijilor sunt cele mai de pret
lucruri de pe acest Pamant. Chiar daca sunt efemeere si la prima atingere a realitatii aceste suflete se sfarama
si cad in nisipul timpului actual. Viata devina un lucru ce trebuie intretinut, nu mai este acel viata acel sentiment
pur ce trebuie trait la maxim, ea devine ceva ce unii considera o povara, insa cei ce sunt destul de puternici
vor sti ca indiferent de greutati viata ramane apa purificatoare de suflete.
In concluzie, viata este doar o farama din Univers. Ne nastem, si apoi simtim atitudinea pe care o aplica timpul
asupra trupului nostru, insa sufletul va ramane de-a pururea unul de copil, ce va rade, se va juca insa cu mishcari de
om matur.

Dragoste

Dragostea

Te-ai trezit vreodata in zorii diminetii, si ai stat uitandu-te cu fata in tavanul alb ce pare a te
contrazice cu orice cuvant rostesti? Cu siguranta te-ai gandit la fericire, si la faptul ca timpul
itzi rosteste din ce in ce mai des "Eu plec! Nu mai pot sa mai stau!". Si in fiecare an tzi se
mai adauga cate un fir alb la favortitii tai. Eu am raspunsul la toate intrebarile tale. M-am nascut
cu un scop in aceasta lume, sa demonstrez iubirea oamenilor care adesea se indoiesc de ea. Daca inca
mai esti cu privirea la "prietenul tau" tavanul, si daca te intrebi de esti fericit, indreapta-ti
privirea spre partea alaturata a patului si vei vedea fericirea. Vei vedea un inger ce se increde in
tine, sa o RESPECTI, sa o SUSTII, sa NU o critici, si adesea sa ii oferi un trandafir ce ziua ii va
schimba. Nu iti trebuie averi, castele, masini, si alte proprietati, itzi trebuie doar sufletul,
sa itzi curatzi inima de toate relele petrecute in exterior. I-atzi prietena, iubita, sotia,
mama copiilor tai, si priveste noapte spre cer. uita-te spre cer!!! sopteste-i ce simti pentru ea,
si incearca sa nu ranesti niciodata un inger. Incearca sa fii tu insutzi, nu asculta vorbele ce
incearca sa itzi impuna o idee pe care sufletul tau nu o vrea. Orice suflet vrea sa simta salcia umeda
intr-o dimineata de vara, si Doamne cu siguranta orice suflet ishi doreste sa nu sufere. Asa ca uita
tavanul, si indreapta-ti privirea catre zana ta, care te face fericit. Fii dependent de fericire, iubeste
si asteapta sa fii iubit. De vei suferi, nu te inspaimanta, e doar inceputul la ce a fost mai frumos.
Nu dispera! Nu Nu... viata e scurta mergi si traieste-ti viata si dragostea ta va fi acolo langa tine,
dragostea de viata, dragostea de voiosie, Dragostea.