Vremuri de altadat

Copaci ce tresar la auzul pasarelelor, apa care isi freamata ganduri in tihna, si cerul ce isi misca mereu pometii pe alte meleaguri.
Asa imi imaginez o frantura dint-un roman ponegrit de amintirile
trecutului. Si in acorduri de vioara, simti parfumul acelor vremuri in care domnitzele impodobite cu bijuterii scumpe si rochii de matase mergeau agale in plimbari nostalgice la bratz cu un domn imbracat in frac si cu jobenul negru ca abisul sa ii atarne distinctia de sub umbrele parfumate.
Si ce mai vremuri pariziene cand valsul se dansa doar in compania unei distinse domnisoare ce ochii shi obrajii tzii inflacara de placerea dansului. Si iata ca aceste vremuri nu mai sunt... se-ascund astazi in monarhice castele ce-au fost si ele umbrite de timpurile noi ce ishi arunca mantia tehnologica asupra vietilor noastre.
In urma acestei neguri, distinctia a murit si gesturile simple dar adesea apreciate sunt rar de intalnit.
Doar sa itzi imaginezi ca esti intr-unul dintre-aceste scenarii, nu ai mai vrea sa pleci, caci vraja-aceasta fura privirile, mintile, inimile, si le inlocuiesc c-un fel de pasiune greu de exprimat. Cei ce inca isi mai impart scurta viata cu lectura cu siguranta au descoperit deja aceste metaforice locuri in care frumosul si
iubirea isi au locul bine stabilit.
Mereu vor dovedi lumii ca exista in viata locuri mai bune, locuri mai sclipitoare, mereu vor inmiresma atmosfera cuvinte feerice din carti cu aristocratzi. E ca un basm, astfel
imi imaginez eu acele vremuri. De ce va vorbesc atat de mult despre aceste vremuri? Pentru ca trebuie amintite!
Pentru ca acolo este adevarata civilizatie pe care noi azi o numim anormalitate, sau poate vremuri vechi.
Poate ca sunt vremuri vechi dar frumusetea acestora fac sa ishi scuture praful de pe al lor epoleti si sa se incadreze nestingherite in lumea de astazi. Balurile mascate, calatorii cu balonul, plimbari pe saua unuical alb... par fragmente rupte dintr-un vis frumos.

Vremuri de altadata!