Copilarie

Copilaria

Stau mereu si ma gandesc la cat de frumos este sa fii copil. Merg adesea pe strada si vad copii
ce fara nici o grija se joaca, ganguresc, si invata ce este viata. Imi aduc aminte ca asa eram si
eu, si parintii mei ma tineau la piept ocrotindu-ma si dandu-mi toata dragostea de care aveam nevoie.
Imi aduc aminte de cata dragoste ma inconjura; toti ma alintau si imi ofereau toata atentia, poate
mai mult decat aveam nevoie, insa ei erau acolo ocrotindu-ma si invatzandu-ma primele lectii si primele
sfaturi pe care fiecare om in viata lui le primeste. Gandul unei jucarii noi sau sentimentul strangerii la
piept pe care mama ti-o ofera atunci cand esti in impas, aceste ganduri niciodata nu vor disparea, vor
ramane permanent ca o amprenta asupra sufletului. Sau poate sfatul sau lectiile de viata pe care tatal tau
ti le ofera de mic copil, ca sa se asigura, ca acest pui de om, isi va croi in viata un drum pavat cu
nestemate. Afectiunea si grija oferita de cei din jur, tineretea covarsitoare, lipsa de griji, zambetul suav
,sunt lucrurile ce descriu perfect copilaria. O vorba spune: "Pacat ca tineretea este data pe mana copiilor"
insa ar fi pacat sa irosim tineretea pe griji si pe ganduri si dorinte desarte. Mai apoi fiecare suflet ajunge
sa simta un sentiment unic, o altfel de dragoste decat dragostea parinteasca, si aceasta este dragostea
de o persoana ce itzi ofera ceva unic. Aceste sentimente profunde isi au originea inca din copilarie, si
se vor contura in timp. Sufletel tinere ce nu au fost cuprinse de febra grijilor sunt cele mai de pret
lucruri de pe acest Pamant. Chiar daca sunt efemeere si la prima atingere a realitatii aceste suflete se sfarama
si cad in nisipul timpului actual. Viata devina un lucru ce trebuie intretinut, nu mai este acel viata acel sentiment
pur ce trebuie trait la maxim, ea devine ceva ce unii considera o povara, insa cei ce sunt destul de puternici
vor sti ca indiferent de greutati viata ramane apa purificatoare de suflete.
In concluzie, viata este doar o farama din Univers. Ne nastem, si apoi simtim atitudinea pe care o aplica timpul
asupra trupului nostru, insa sufletul va ramane de-a pururea unul de copil, ce va rade, se va juca insa cu mishcari de
om matur.